CS ORIZONT 64 BRAILA-ROMANIA

CS ORIZONT 64 BRAILA-ROMANIA

miercuri, 10 ianuarie 2018

SAHUL IN EDUCATIE. SINTEZA DE CERCETARE.

Literatura de specialitate abundă în cercetări privind valenţele educative ale jocului de sah. Un număr impresionant de studii ştiinţifice realizate de-a lungul anilor au probat potenţialul "jocului mintii" în dezvoltare capacităţilor mentale, aptitudinilor şi calităţilor. În cele ce urmează, am selectat cateva din rezultatele studiilor relevante.

 Șahul și aptitudinile
Studiul „Şah şi aptitudini”[1], condus de dr. Albert Frank şi realizat pe parcursul anului şcolar 1973 – 1974 în Zair a avut drept grup ţintă 92 de elevi cu vârste între 16-18 ani. Dr. Frank şi-a propus să afle dacă abilitatea de a învăţa şah este rezultatul a) aptitudinii spațiale, b) vitezei percepţiei, c) raționamentului, d) creativităţii sau e) inteligenței generale. De asemenea, acesta a vizat măsura în care învăţarea şahului poate influenţa dezvoltarea abilităţilor în cazul celor cinci tipuri enumerate mai sus. În urma acestui studiu, s-a constatat că există o corelaţie semnificativă între abilitatea de a juca bine şah şi abilităţile spaţiale, numerice, administrativ-direcţionale. În jocul de şah, o persoană utilizează toate aceste tipuri de abilităţi. Rezultatele studiului au pus în evidenţă faptul că învăţarea şahului, chiar la vârsta adolescenţei, întăreste atât abilitătile numerice, cât şi pe cele verbale - fapt identificat la majoritatea elevilor (nu doar la cei de succes) care au urmat un curs săptămânal de 2 ore, timp de un an.

 Șahul și testările standard

În anul 1997, Liptrap a realizat în Texas studiul ”Chess and Standard Test Scores”[2] efectuat pe 571 de elevi de şcoală elementară dintre care 67 au participat la activităţile clubului de şah din şcoală. Liptrap a utilizat în măsurători indicele de învăţare Texas - TLI. Studiul arată că jucătorii de şah au obţinut o îmbunătăţire a scorurilor la matematică şi citire între clasele a treia şi a cincea de două ori mai mare decât ceilalţi elevi. (testele Texas Assessment of Academic Skills.)

Un studiu de 2 ani realizat de Kishinev și N.F. Talisina arată faptul că notele la toate disciplinele ale elevilor implicați în programul de șah au crescut, iar profesorii au constatat o îmbunătățire a memoriei, abilități organizatorice superioare, iar pentru mulți elevi a crescut imaginația și fantezia (Ministerul Educației al Republicii Moldova, 1985).
În anul 2000 s-a desfăşurat un studiu care a corelat şahul cu abilităţile academice, algebra şi analiza spaţială şi cu abilităţi nonverbale. Rezultatul obţinut a evidentiat faptul că şahul are un impact pozitiv mai ales asupra şcolarilor mici. La vârsta de 8-9 ani, cu ajutorul şahului, se dezvoltă rapid deprinderile de gândire (deprinderi de analiză, vizualizare şi gândire critică). Însă, chiar dacă învaţă numele pieselor, regulile de mutare sunt respectate ceva mai târziu. Iar aspectul cel mai important este acela că la vârste mici, copiii nu ataşează eşecul unei partide cu a nu fi inteligent, pierderea unei partide nefiind un stigmat. Prin joc elevii se ataşează de şcoală, acesta devine un loc în care se desfăşoară activităţi interesante.
Șahul și rezolvarea de probleme

Într-un studiu[3] realizat în New Brunswick, Canada, în anul 1992, pe un eșantion de 437 de elevi de clasa a cincea, împărțiți în trei grupe, ca urmare a introducerii șahului în programa de matematică, au fost constatate câștiguri sporite ale elevilor în abilităţile de rezolvare a problemelor de matematică (în special în rezolvarea de probleme și înțelegere), direct proporțional cu numărul orelor de şah adăugate în curriculum. Prin integrarea șahului în curriculum tradițional de matematică, profesorii au reușit să crească semnificativ rezultatele elevilor la testele de rezolvarea problemelor.
Șahul și dezvoltarea cognitivă
În urma unui studiu[4] realizat de Christiaen în Belgia, în anul 1975, s-a constatat că un grup experimental de 20 de elevi de clasa a cincea a obţinut o creştere semnificativă statistic în dezvoltare cognitivă (IQ) în raport cu un grup de control, folosind testul Piaget de dezvoltare cognitivă. Grupul experimental a primit 42 de ore de instruire în şah pe parcursul unui an.
Astfel, s-au obținut performanțe semnificativ mai bune în examinările școlare și în testele standardizate administrate de agenții externe care nu aveau cunoștință de identitatea celor două grupuri. De remarcat este faptul că elevii din grupul experimental a obţinut rezultate mai bune la toate disciplinele.

Un studiu[5] cu durata de patru ani realizat în Pennsylvania, Statele Unite pe un eşantion de 15 elevi, cuprinzând grupul jucătorilor de şah şi grupul de control care a urmat alte forme de dezvoltare a gândirii, a arătat o îmbunătăţire mai rapidă a rezultatelor la testări pentru cei care practicau şahul.  Au fost folosite la măsurări Testul Watson-Glaser de Evaluare a Gândirii Critice şi Testul Torrance de Gândire Creativă. Acest studiu indică faptul că șahul crește gândirea critică și creativă pentru studenții supradotați (IQ peste 130). Un program de 60-64 de ore de joc și studiu de șah pe o perioadă de 32 de săptămâni a demonstrat un progres semnificativ în dezvoltarea gândirii critice și a creativității la adolescenți. Șahul a demonstrat astfel rezultate superioare față de multe alte programe de dezvoltare a gândirii creative.
Proiectul din Venezuela „Să învăţăm să gândim”[6] care a format 100.000 de profesori şi a implicat un eşantion de 4.266 de elevi de clasa a doua, a ajuns la concluzia generală că şahul, învăţat metodic, după numai 4-5 luni de studiu sistematic, oferă cadrul stimulator suficient pentru a accelera creşterea IQ-ului, în cazul copiilor de şcoală primară, indiferent de genul sau de condiţia socio-economică a acestora. Guvernul venezuelean a fost atât de impresionat încât a introdus programul în toate şcolile în anul 1988-1989.
Ø  Pe parcursul celor doi ani de cercetare psihologică[7] asupra beneficiilor practicării şahului, John Artise a descoperit că acest joc duce la dezvoltarea proceselor cognitive umane:
îmbunătăţeşte memoria – jocul de şah este de aşa natură încât, aspectele vizuale ale jocului (configurarea pozițiilor, anticiparea mișcărilor, număratul etc.), au un impact puternic în zona creierului responsabilă cu memoria.
dezvoltă logica – mulţi dintre jucătorii de şah intervievaţi au afirmat că în urma practicării acestui joc au constat că fac mai puţine greşeli în luarea unor decizii.
observaţia şi analiza - jucătorii de şah devin mult mai conştienţi de detaliile şi nuanţele fiecărei poziţii. Aceştia trebuie să analizeze cu atenţie situaţia de pe tabla de şah, pentru a face calcule mentale bazate pe poziția observată și pe cunoașterea regulilor. Atât conştientizarea, cât şi analiza exersate în timpul jocului, devin transferabile şi în situaţiile întâlnite în viaţa de zi cu zi.
Jucătorul de şah îşi bazează mutările pe cunoaşterea regulilor, pe analiză şi observaţie şi, mai presus de toate, pe judecata sa. După mutarea partenerului de joc, acesta are posibilitatea să vadă rezultatele procesului lui de gândire, având astfel posibilitatea să înveţe din această experienţă.

Ø  Dianne Horgan a efectuat mai multe studii folosind șahul ca variabilă independentă. În studiul „Șahul ca o modalitate de a preda gândirea”[8], Horgan (1987) a folosit un eșantion de 24 de copii din clasa întâi până în clasa a şasea şi 35 de elevi de liceu din clasa a IX-a. Ea a constatat că cei mici pot fi învățați să gândească în mod clar și că dezvoltarea timpurie a acestor competențe poate contribui foarte mult la dezvoltarea intelectuală ulterioară.

Ø  Studiul realizat de Philip Rifner[9] pe parcursul anului şcolar 1991-1992 şi-a propus să determine dacă elevii de gimnaziu care au dovedit abilităţi de rezolvare a problemelor într-un anumit domeniu, le pot aplica şi în alt domeniu. Sarcina de formare presupunea învăţarea şahului, iar  cea de transfer viza analiza poetică. Rezultatele studiului au arătat că transferul inter-domeniu poate fi realizată în cazul în care predarea de transfer este un obiectiv de instruire și că transferul are loc mai ușor și într-o măsură mai mare în rândul elevilor cu capacitatea de peste medie.

Ø  Un studiu realizat în 1977-1979 de Chinese University Hong Kong de către Yee Wang Fung, indică un scor cu 15% mai mare la jucătorii de sah la testele la matematică si la stiinte.

 Șahul și performanțele în lectură

Un studiu[10] realizat în anii 1990-1992 în şcolile Districtului 9 din New York, a demonstrat că implementarea Programului de şah a produs rezultate semnificative din punct de vedere statistic, concludente în ceea ce priveşte îmbunătăţirea performanţelor de citit în cazul grupului experimental comparativ cu cel de control, în ciuda faptului că elevii din grupul de control au participat la mai multe lecții de citire. Grupul experimental (de șah) a înregistrat performanțe superioare la post test. Programul de şah din şcolile din New York a inclus circa 3.000 de copii din oraş, aparţinând unui număr de aproximativ 100 de şcoli publice între anii  1986-1990. Bazându-se pe rezultatele şcolare şi rapoartele de cercetare efectuate, United States Chess Federation Scholastic Department menţionează[11] că programul a dovedit următoarele:
·         Şahul îmbunătăţerşte abilităţile de gândire raţională ale elevilor.
·         Şahul îmbunătăţeşte abilităţile cognitive.
·         Şahul îmbunătăţeşte capacitatea de comunicare şi aptitudinea de a identifica modele de gîndire şi acţiune.
·         Rezultatele la limba engleză şi matematică s-au îmbunătăţit.
·         Şahul a contribuit la formarea spiritului de echipă.
·         Şahul a consolidat valoarea muncii intense, ale concentrării şi angajamentului.
·         Şahul dezvoltă încrederea în sine şi stima de sine.
·         8. Şahul accentuează simţul responsabilităţii şi asumarea consecinţelor.
·         Şahul deprinde copiii cu lupta pentru succes, dar şi cu acceptarea înfrângerii.
·         Şahul a îmbunătăţit frecvenţa la şcoală.

Un alt studiu[12] realizat în două oraşe din Statele Unite a selectat câte două clase din câte cinci şcoli în care a avut loc experimentul. Grupul care a primit instruire în şah şi în logică a obţinut rezultate semnificativ mai mari decât grupul de control, care a primit instrucţie adiţională în clasă în domeniul educaţiei de bază (citire, matematică sau discipline socio-umane).

În cadrul unui studiu[13] corelat cu cel anterior, realizat timp de doi ani în şase orașe din SUA, au fost selectate câte două clase din fiecare dintre cele cinci şcoli. Elevii din grupul în care au învăţat şah şi logică, au obținut scoruri la lectură semnificativ mai mari decât cei din grupul de control, care au urmat un program suplimentar în educația de bază (citire, matematică sau științe sociale).

Șahul și performanțele elevilor proveniți     din medii dezavantajate

Un program realizat de Ferguson din septembrie 1987 până în mai 1988 a inclus toţi elevii dintr-o clasă rurală din Pennsylvania cu un scor mediu al coeficientului de inteligentă de 104.6. Elevii studiau şah de 2 sau de 3 ori pe săptămână, jucau zilnic şi erau încurajaţi să participe în turnee. În urma acestui program intensiv, 7 din cei 9 elevi ai clasei au fost medaliaţi la campionatul statal şi a fost înregistrată o creştere semnificativă a abilităţilor de memorare şi raţionament verbal, în special pentru cei mai competitivi jucători (Ferguson, 1995).

„Proiectul de dezvoltare a localităţii Aberdeen prin şah”[14] – programul a fost lansat în 2001, iar în primul său an a fost implementat în şapte şcoli primare din nord.
Obiectivele proiectului au fost:
  • realizarea unor cluburi de şah care să aibă loc după terminarea programului şcolar;
  • dezvoltarea unor materiale didactice pentru a încuraja părinții să devină antrenori de șah;
  • organizarea unor seri de șah în familie;
  • organizarea unor turnee de şah şi a unei sesiuni de coaching;
  • implicarea părinților în sala de clasă, organizarea unor partide de şah pentru copiii cu dificultăţi de învăţare şi probleme comportamentale;
  • elaborarea unui sistem de mentorat.
În raportul de evaluare al proiectului se preciza că acesta a avut rezultate demonstrabile, ducând la îmbunătăţirea rezultatelor şi a comportamentului elevilor la şcoală, la creşterea interesului şi al gradului de implicare al părinţilor în problemele şcolii. Raportul indică şahul şi practicarea acestuia ca fiind un instrument important care a contribuit la realizarea îmbunătăţirilor.

Echipa de cercetare a ajuns la concluzia că alocarea unor fonduri substanțiale pentru dezvoltarea șahului în școlile primare din Scoția ar putea contribui la îmbunătăţirea rezultatelor la lectură şi matematică și la dezvoltarea încrederii elevilor care au nevoie de sprijin în învățare.

De ce este considerat şahul un sport?
Efectele sale asupra organismului uman sunt similare unui sport fizic? În urmă cu ceva timp, un profesor de la universitatea Temple, USA, Leroy Dubek, a efectuat o serie de măsurători pe doi şahişti, în timpul unui campionat. A constatat că stresul, reflectat în presiunea sanguină şi frecvenţa respiraţiei este similară cu a unui fotbalist în timpul unui meci. Mai mult decât atât, un jucător, după 5 ore de şah pierde în greutate mai mult decât un boxer după 12 runde.
Conform unui studiu recent (într-un articol al lui Franzen, există diferenţe majore între modul în care funcţionează creierul unui şahist profesionist şi cel al unui amator. COgnjen Amidzic, au măsurat abilităţile sistemului nervos central prin intermediul undelor gama, pe 10 jucători profesionişti şi 10 amatori, utilizând imagini computerizate (înregistrare magnetoencefalo grafică). În timp ce persoanele studiate jucau, cercetătorii studiau zonele din emisfere accesate. S-a constatat existenţa unui interval de 5 secunde în care aceste unde gama  explodau (in amplitudine) după fiecare mutare realizată de oponent, însă, în timp ce amatorii aveau stimulate zonele mediale temporale, profesioniştii aveau stimulate zonele frontale şi parietale ale cortexului. Explicaţia furnizată a fost aceea că, dacă pentru profesionişti înseamnă apelare la memorie şi recunoaşterea unor probleme tipice şi a unor soluţii, pentru amatori jocul acesta înseamnă creativitate, decizie şi formarea unor conexiuni de memorie de lungă durată.

Opinii ale experţilor, profesorilor, părintilor şi elevilor

De-a lungul vremii, personalităţi de anvergură – savanţi, oameni de cultură, politicieni, cercetători în educaţie au avut exprimări pozitive privind valenţele cognitive, educaţionale şi beneficiile sociale ale jocului de şah în rândul copiilor şi tinerilor.
Michael David Wojcio este unul din promotorii jocului de şah din Illinois. Din 1982 a pornit programul de şah cu 50 de elevi dintr-o şcoală elementară şi în ultimii ani s-a preocupat de organizarea unor concursuri care au fost împărţite în patru secţiuni. Ca urmare a vastei sale experienţe, acest maestru consideră că şahul nu este un joc numai al persoanelor supradotate. Dimpotrivă, pentru elevii cu probleme la învăţătură, şahul s-a dovedit la fel de benefic. Aceştia pot învăţa denumirea pieselor şi modul în care fiecare piesă se poate muta pe tabla de şah. Pot învăţa să aşeze piesele în ordinea corespunzătoare pe tablă şi apoi anumite reguli şi concepte (de exemplu ce înseamnă şah mat). Datorită faptului că fiecare jucător trebuie să îşi mute singur piesele şi acestea să fie bine încadrate în pătratul respectiv, inevitabil motricitatea fină se îmbunătăţeşte. Învaţă că o piesă poate fi mutată pe orizontală, pe verticală, pe diagonale sau poate avea o mutare în formă de L, aşa că unele piese pot fi mutate în mai multe poziţii; elevii vor reflecta asupra acestor posibilităţi înainte de a acţiona. Mai târziu, pot fi abordate tehnici şi tactici simple (prin tactici se înţelege un plan pe termen scurt, strategiile fiind planuri mai elaborate, de ansamblu) şi astfel se poate exersa memoria; elevii vor ţine minte piesele care vor fi mutate, ordinea de mutare şi poziţia lor pe tablă.
Wojcio consideră şahul mai mult decât un simplu joc, atâta timp cât se pot transfera aspecte motivaţionale către alte teme, subiecte sau discipline; este mai mult decât un sport deoarece propune anumite valori elevilor; este mai mult artă şi ştiinţă pentru sistemul de coduri propus şi nu numai. În continuare Wojcio propune câteva activităţi prin care şahul poate sprijini învăţarea altor discipline:
  • Matematică: se poate porni de la tabla de şah pentru a se face introducerea în axa de coordonate şi poziţia unor puncte din primul cadran al spaţiului bidimensional;
  • Geografie: se poate generaliza introducând, cu ajutorul şahului coordonatele geografice, latitudinea şi longitudinea;
  • TIC: Se poate utiliza calculatorul pentru a juca cu elevi din alte ţări sau din alte locuri; se pot juca partide şi utilizând scrisori. În această

    situaţie elevii învaţă să scrie corect o scrisoare, să aleagă timbre potrivite şi să o depună pentru a fi trimisă.
  • Aritmetică: Se pot elimina o parte din piese şi în locul acestora se pot pune monede. Elevii învaţă valoarea acestora şi strategii de a câştiga, prin mutarea pieselor rămase pe tablă, cât mai multe monede. Nu numai că aceştia vor recunoaşte valoarea monedelor, dar vor face estimări, adunări, pentru jocul lor şi al partenerilor de joc.
  • Geometrie: Uneori pot recunoaşte elemente de geometrie elementară: linii orizontale, verticale, diagonale, unghiuri dreptunghiuri  (alt exemplu este cel al triangulaţiei).
  • Literatură: Refuzul unor elevi de a citi texte, fie şi scurte, este o altă problemă cu care se confruntă dascălii astăzi. Există o serie de poveşti, scrise într-o manieră prietenoasă, care pot fi ancore pentru elevii pasionaţi de şah.
  • Prietenia şi spiritul de competiţie: copii învaţă să piardă şi să câştige cu eleganţă.


Campioana Susan Polgar susţine că acest joc dezvoltă la copii claritatea mentală, stabilitatea şi chiar starea de sănătate. În opinia ei, şcolile ar trebui, prin şah, să propună „căi de creştere mentală”.

La rândul său, Gari Kasparov - cunoscutul maestru sahist, susţine faptul că în doar un an, învăţarea şahului îmbunătăţeşte abilităţile de învăţare ale elevilor, concentrarea, simţul logic, auto disciplina, respectul, asumarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni.

Referitor la şah, Robert M. Snyder scria că, într-o lume super tehnologizată, super computerizată, nevoia de a ne orienta către acţiuni care dovedesc puterea minţii este mare, astfel că şahul ne dovedeşte fiecăruia puterea de a ne îmbunătăţi logica, de a realiza consecinţele imediate sau pe termen lung a fiecărei acţiuni.
Jose Raul Capablanca spunea că „înveţi mai mult dintr-un joc dacă pierzi decât dacă câştigi. Ca să fii un jucător bun trebuie să pierzi sute de meciuri înainte”. Şahul ca ştiinţă te obligă să explorezi noi idei, să generezi variante mintal, să elaborezi ipoteze şi să le testezi, să urmăreşti rezultatele, este echivalentul oricărui experiment ştiinţific. La nivel psihologic, şahul testează răbdarea, măsoară starea de nervozitate, puterea de concentrare îmbunătăţind, în final, interacţiunile între copii. Este o modalitate de a întâlni persoane interesante cu care să construieşti relaţii de prietenie pe toată viaţa.
Conform lui Richard Restak, profesioniştii în şah memorează mii de mutări şi de situaţii, dezvoltându-şi zona parietală, aceştia beneficiind în timp de o memorie excepţională. (facem aici o mică paranteza, se pare că numai numărul deschiderilor posibile este un număr cu 30 de cifre!). Zona temporală activată de amatori este o zonă care este implicată în dezvoltarea de strategii şi în analiza de caz prin etape de joc, în care nu sunt prevăzute mai mult de câteva mutări în avans. Altfel spus, expertiza şahiştilor de profesie constă în  informaţii legate de şah, stocate în memoria de lungă durată şi într-o flexibilitate a memoriei acestora: pot cu uşurinţă transfera ceea ce ştiu în memoria de scurtă durată, pentru a le utiliza. Aceeaşi abilitate o au persoanele pe care le numim de obicei genii. Scanarea geniilor a relevat aceeaşi activitate susţinută a zonei parietale; persoanele cu abilităţi matematice deosebite accesează aceeaşi zonă de memorie de lungă durată. Revenind la viaţa şahiştilor de profesie, se pare că aceştia petrec mai mult de 10 ani colectând şi stocând informaţii, peste 100.000 de strategii referitoare la deschideri, la atac şi apărare şi la modul în care se pot încheia partidele. Viteza de reacţie a acestora într-o partidă va fi totdeauna superioară vitezei unui amator talentat şi de aceea amatorii pot simţi presiunea timpului într-o astfel de partidă inegală.
Wendi Fischer consideră că şahul nu înseamnă a cunoaşte piesele ci, mai degrabă cadrane, coordonate, strategii şi consecinţe. Înseamnă o geometrie specială, gândită în diagonale, unghiuri şi alegeri şi de aceea acest joc este un instrument perfect de învăţare, care îmbunătăţeşte deprinderile intelectuale, încrederea în sine şi performanţele şcolare.
Intrând în sfera personalităţilor politice, este de notorietate pasiunea pentru şah a celui mai cunoscut dintre "părinţii fondatori" ai Statelor Unite ale Americii, Benjamin Franklin. În lucrarea sa, Morala şahului (1776), savantul priveşte şahul ca fiind mai mult decât un amuzament, calităţile pe care le dezvoltă fiind:
  • Prevederea;
  • Circumspecţia;
  • Precauţia;
  • Perseverenţa în aşteptarea contextului favorabil;
Fostul secretar al Educației din SUA, Terrell Bell a încurajat învățarea și practicarea șahului, văzând în acestea modalități de dezvoltare a intelectului preșcolarilor și de pregătire academică.[15]

"Jocul de șah îi ajută pe elevi să dezvolte abilități de gândire și analiză, concentrare, mai mare de auto-controlul și încrederea în sine...
...s-au exprimat şi președinții Cubei și ai Statelor Unite, tabloul aprecierilor fiind întregit de susţineri din partea unei vaste comunităţi de pasionaţi din lumea întreagă.
O importanţă aparte revine consideraţiilor venite din partea actorilor implicaţi direct în procesul educativ: profesori, părinţi şi elevi.    
În programul de şah  First Move™ au fost organizate ateliere de lucru pentru profesori în care s-a dezbătut modalităţile prin care s-ar putea dezvolta curriculumul obligatoriu prin şah. Părerea profesorilor a fost că şahul poate fi văzut ca un mare experiment ştiinţific în care fiecare jucător îşi formulează ipoteze şi testează, învaţă prin metoda încercare - eroare.
Directorul unei şcoli din SUA a comentat: ”Avem 34 de limbi diferite care se vorbesc în şcoala noastră, iar şahul este ceea ce avem în comun”
Jocul este considerat de părinţi ca unul democratic pe care-l poţi juca în doi, cu o tablă şi câteva piese. Tom Brownscombe - un director de şcoală de şah, scrie despre câteva mărturii şi preferinţe ale copiilor care joacă şah: un elev spune că preferă anumite piese: regele şi turele, care se mişcă ordonat, de jur împrejur pe tablă; altul susţine că, după ce ai jucat câteva partide, nu te mai poţi desprinde. Jocul de şah este, pentru aceştia, un joc pentru toată viaţa.
Alte informaţiile colectate de la elevi, profesori şi părinţi demonstrează că aştia au observat atât efectele benefice ale şahului asupra rezultatelor şcolare în privinţa rezolvării problemelor de matematică şi a înţelegerii textului scris, dar şi faptul că şahul sporeşte încrederea în sine, răbdarea, memoria, logica, gândirea critică, spiritul de observaţie, analiza, creativitatea, concentrarea, perseverenţa, autocontrolul, spiritul de sportivitate, respectul faţă de ceilalţi, stima de sine, rezolvarea frustrărilor; de multe ori, aceste aspecte pozitive sunt dificil de măsurat, dar contribuie la îmbunătăţirea atitudinilor, motivaţiei şi rezultatelor şcolare ale elevilor.

Clive Hutchby, în 2006 a scris un articol despre beneficiile şahului raportându-se la aşteptările părinţilor – numite o “listă de visuri pentru părinţi”. El susţine, conform unor studii de pe mapamond, că “şahul dezvoltă gândirea logică şi capacitatea de a rezolva probleme, îmbunătăţeşte concentrarea, imaginaţia şi creativitatea, dezvoltă abilitatea de a vedea în viitor consecinţele acţiunii personale în desfăşurare, memoria, promovează independenţa şi responsabilitatea, îmbunătăţeşte imaginea şi stima de sine, oferă ore şi ore de distracţie şi entuziasm”. Lista anterioară, chiar redusă, ar  impulsiona atât pe părinţi cât şi pe profesori să accepte introducerea şahului în şcoală prin clase de şah „standard”.
Consideraţii finale

Sintetizând, benefiiciile şahului pot fi recunoscute în toate aspectele educaţiei:
Şahul dezvoltă abilităţile mentale folosite de-a lungul vieţii: concentrare, gândire critică, raţionament abstract, rezolvarea de probleme, recunoaşterea modelelor logice, planificare strategică, creativitate, analiză, sinteză şi evaluare. Şahul poate fi folosit eficient ca un instrument de predare a rezolvării de probleme şi a gândirii abstracte; a învăţa să rezolvi o problemă e mult mai important decât să înveţi soluţiile la probleme particulare. Prin şah, se învaţă concentrarea asupra aspectelor importante şi să eliminarea a ceea ce distrage; se învaţă găsirea de soluţii creative, elaborarea de planuri şi punerea lor în aplicare.
Jocul de şah implică mai multe aptitudini şi are beneficii diverse în plan psiho-pedagogic[16]:
·         creşte coeficientul de inteligentă;
·         dezvoltă abilităţile de rezolvarea a problemelor, învăţând elevii să ia decizii dificile şi abstracte în mod independent;
·         oferă oportunităţi practice pentru luarea de decizii rapide şi corecte sub presiunea timpului, abilitate ce poate îmbunătăţi performanţele la examenele şcolare;
·         dezvoltă memoria, abilităţile de citit, lingvistice şi matematice;
·         dezvoltă gândirea critică, creativă şi originală;
·         învaţă elevii să gândească logic şi eficient, să selecteze cea mai bună variantă din nenumprate posibile;
·         oferă provocări elevilor supradotaţi şi îi ajută pe elevii cu performanţe scăzute să studieze şi să depună eforturi pentru excelenţă;
·         demonstrează importanţa unei planificări flexibile, a concentrării şi consecinţelor propriilor decizii;
·         îi captivează atât pe băieţi, cât şi pe fete indiferent de abilităţile lor naturale şi de mediul socio-economic de provenienţă;
·         îi învaţă pe elevi cum să câştige şi să piardă în mod graţios.
·         șahul contribuie deasemenea la dezvoltarea încrederii în sine și a imaginii de sine fără o supradimensionare a egoului, de vreme ce anumite pierderi sunt inevitabile, chiar și pentru campionii mondiali.
Enumerăm alte câteva beneficiile ale predării şi promovării şahului în şcoli[17]:
  • Şahul limitează elementul şansă, hazard: promovează importanţa planificării;
  • Şahul cere ca raţiunea să fie coordonată cu intuiţia; este o lecţie de luare a deciziei eficace;
  • Şahul este o sursa de satisfacţii: cu cât mai bine joacă cineva, cu atât se simte mai răsplătit;
  • Şahul este o formă de recreere organizată;
  • Şahul posedă un limbaj internaţional; poate fi o sursă de interes, amuzament şi satisfacţie;
  • Şahul furnizează beneficii pe termen lung, poate mai mult decât alte sporturi.

Jocul de şah s-a dovedit un instrument educaţional valoros, pentru toate categoriile de copii şi elevi, pornind de la grădiniţă până la colegiu, şi pentru toate nivelurile de dezvoltare mentală, de la copiii cu dizabilităţi până la cei supradotaţi.[18] Cei mai mulți dintre copiii de 6 sau 7 ani își pot însuși regulile de bază, în anumite cazuri chiar copii cu vârste de 4 sau 5 ani pot juca, iar un debut timpuriu ajută copiii să devină mai performanți.
 Șahul în curriculum-ul școlar

Şahul poate fi găsit în structura curriculum-ului în aproape 30 de ţări[19]: Belgia, Republica Moldova, Venezuela, Canada, Zair (actuala Republică Democrată Congo), China etc.

Ø  În Rusia, şahul face parte din curriculum de 40 de ani, adolescenţii fiind încurajaţi să joace şah pentru a le creşte abilităţile de rezolvare a problemelor şi pe cele de raţionament abstract.

Ø  În Canada, Math and Chess Learning Center din Vancouver  a elaborat o serie de manuale pentru a sprijini elevii în învăţarea matematicii, iar în New Brunswick  o serie de texte numite “Challenging Mathematics” folosesc şahul pentru a preda logica de la clasele a 2-a până la clasa a 7-a. Rezultatul acestui program constă într-o creştere situată între  62% şi 81% a rezultatelor elevilor la rezolvarea de probleme.

Ø  Provincia Quebec, în care a fost introdus programul pentru prima dată, are cele mai bune rezultate la testele de matematică din Canada. Canada se situează în mod constant pe o poziţie mai bună decât Statele Unite la testele şi examenele de matematică.

Ø  În Statele Unite, finanţarea activităţilor şcolare bazate pe şah este disponibilă prin “Educate America Act” (Goals 2000), şahul integrându-se în metodele de motivare şi de dezvoltare la elevi a abilităţilor de gândire de ordin superior, disciplină şi de învăţare a metodelor creative de rezolvare a problemelor.

În ţările unde şahul se practică la scară largă în şcoli, elevii dovedesc excelenţă în recunoaşterea modelelor complexe, precum şi în matematică şi ştiinţe.[20] 
În România există o comisie care se ocupă de învăţarea şahului în şcoli cu susţinerea şi determinarea marilor noştri maeştri ca Elisabetei Polihroniade pentru care: "Introducerea şahului în şcoli e unul dintre marile mele scopuri şi-mi pare foarte rău că la noi în ţară şahul prinde atât de greu".







[1] ”Chess and Aptitudes”, 1973-74, Dr. Albert Frank, citat în  ”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[2] Liptrap, J. (1997). Chess and standardized test scores. Chess Coach Newsletter, 11, 5-7.
[3]  ”Etude Comparative sur les Apprentissages en Mathematiques 5e Annee”, Louise Gaudreau, 1992, quoted in ”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[4] ”Chess and Cognitive Development”, 1974-76, Johan Christiaen, quoted in ”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson. Paper presented at the BMCC Chess in Education “A Wise Move” Conference, New York, NY

[5] Ferguson, 1983  Ferguson, R. (1983, Fall). Teaching the fourth r (reasoning) through chess. School Mates Chess Coach Newsletter, 3.
[6] ”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[7] Artise,  John, ”Chess and Education”, disponibil la http://www.chesshouse.com/chess_and_education_a/114.html
[8] ”Chess as a Way of Teach Thinking”, 1987, Horgan Diane, citat în  ”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[9] ” Playing Chess: A Study of Problem-Solving Skills in Students with Average and Above Average Intelligence”,  1991-92, Rifner Philipe, citat în  ”Chess in Education Research Summary”, Dr. Robert Ferguson.
[10] ”The Effect of Chess on Reading Scores: District Nine Chess Program Second Year Report”, Dr. Stuart Margulies Ph.D.
[11] Palm (1990, Palm, C. (1990). Chess improves academic performance.  (Article No. 2)
[12] Margulies, 1993 Margulies, S. (1993). The effect of chess on reading scores: District nine chess program second year report. (Article No. 5) United States Chess Federation Scholastic Department
[13] Chess-in-the-Schools web page.
[14] http://www.chessscotland.com/archives/abcity2005.htm

[15] ”Your Child's Intellect”, Terrell Bell, 1982, pp.178-179.
[16] Seymour and Norwood 1993, Dauvergne, 2000, Margulies 1991; Liptrap 1998; Ferguson 2000
[17] Hall, R. (1983). Why chess in the schools. Oregon City, OR. (ERIC Reproduction Service No.
ED 237368
[19] Ferguson, R. (1995). Chess in education research summary. Paper presented at the BMCC Chess in Education “A Wise Move” Conference, New York, NY.Ferguson, 1995
[20] Milat, M. (1997). The role of chess in modern education.